Atlasul RomânieiVegetația se schimbă de la câmpie la munte, iar fiecare zonă are solurile ei.
Vegetația se schimbă odată cu clima și cu altitudinea. În zonele joase și secetoase din sud-est e stepă, apoi silvostepă, apoi pădurile de foioase pe dealuri, pădurile de conifere la munte și pajiștile alpine pe vârfuri. Această etajare se vede foarte bine când urci dintr-o câmpie spre creasta Carpaților.
Fiecare zonă de vegetație are solurile ei. Cele mai fertile, cernoziomurile, s-au format sub stepă și silvostepă, de aceea Bărăganul și Dobrogea sunt zone agricole importante.
Zone și etaje (de jos în sus)
- Stepa: Unde: Bărăgan și Dobrogea, zonele cele mai secetoase. Vegetație: pajiști de graminee; azi aproape totul e cultivat. Sol: cernoziomuri, cele mai fertile soluri.
- Silvostepa: Unde: restul Câmpiei Române, sudul Câmpiei de Vest, estul Moldovei. Vegetație: pâlcuri de stejar pufos și brumăriu, între pajiști. Sol: cernoziomuri și faeoziomuri.
- Pădurile de foioase: Unde: dealuri și podișuri, până la circa 1.200 m. Vegetație: stejar (cer, gârniță, gorun) mai jos, apoi fag pe dealurile înalte. Sol: luvisoluri și soluri brune.
- Pădurile de conifere: Unde: munții, între circa 1.200 și 1.800 m. Vegetație: molid, brad (și păduri de amestec fag–brad mai jos). Sol: cambisoluri și spodosoluri (podzoluri), acide.
- Etajul subalpin și alpin: Unde: pe vârfurile înalte, peste circa 1.800 m. Vegetație: jneapăn, ienupăr, smirdar, pajiști alpine. Sol: soluri subțiri și acide (umbrisoluri).
Vegetație azonală
- Vegetația din Deltă: Stuf, papură, plaur (insule plutitoare de stuf), sălcii. Sol: soluri aluviale și de mlaștină. Se numește „azonală” pentru că nu depinde de climă, ci de apă.